Atâta vreme cât nimic nu este ceea ce pare (lucrurile par solide, dar se reduc, toate, la energii, universul pare stabil dar se extinde, Băsescu pare preşedinte dar e un personaj de OTV), nimic nu ne împiedică să ni le închipuim aşa după cum vrem noi.
(Dar sunt şi limite, fireşte. Nu e frumos să ne închipuim că România e un factor zonal de echilibru, că leul e mai tare ca euro etc. etc.)
De pildă, de ce nu ne-am închipui că aceste trei crenguţe de viţă-de-vie ar fi o minusculă cişmea, aşezată într-o curte cât cutia de chibrit, şi că un cărăbuş tocmai a scos apă din ea? Iar cei doi cercei ar fi două picături de apă verde ca jadul, pe care cărăbuşul le ia şi-şi stropeşte grădina cu floricele?
Bijuteriile Teodorei 