Dacă se face toamnă şi nu stai, fie şi pentru o clipă, în spatele unei gospodine ce pune ardei la murat se cheamă că nu guşti din întreaga frumuseţe a Brumărelului.
Trebuie să vezi ardeii proaspeţi, ca nişte peşti verzi abia pescuiţi, adunaţi în coşuri, trebuie să vezi norodul de trupuri în toate nuanţele de verde!
Priviţi-i, apoi, răsturnaţi într-un ciubăr zdravăn, plin ochi cu apă, cum se dau cu burta-n sus, spălându-se, cu vintrele dolofane pline de iuţi seminţe. Şi, apoi, iată-i scufundându-se cuminte în saramura ce le domoleşte iuţeala, păziţi de albe căpăţâni de usturoi şi bobiţe negre de piper, şi căpăciţi cu rămurele de vişin încă înfrunzit.
Daţi-le o lună răgaz, apoi destupaţi butoiaşul şi scoateţi-i pe masă, în largă farfurie; niciun însoţitor nu-i mai pe potriva raţei călite, tăvălite-ntr-un strat de varză, decât ardeiul murat!
Bijuteriile Teodorei 