Chemare

Nu conteaza foarte tare cine suntem ci, in primul rand, cine vrem sa fim. Lumea are, inca, o cale deschisa pentru fiecare.
Asa ca, vedeti voi, tot ce trebuie sa facem este sa cautam- si nu prea departe ci, imprejurul nostru, nu mai incolo decat ni se aseaza umbra la picioare. Va spun, totul este aproape, nu trebuie decat sa intindem mana si sa luam.
O vreti pe Magda Ciumac sau il cautati pe prezicatorul ce anunta cu mare precizie un cutremur fictiv? E simplu- folositi telecomanda. Cautati, dimpotriva, sa mai gustati din mierea zilelor copilariei, in care pacea invaluia totul, ca un nor pufos, alburiu ca spuma oului batut? Uitati-va imprejur, si veti gasi ce va trebuie.

Poate, un rasarit infiorat, cu soarele ridicandu-se timid din spatele unui mar imbobocit? O mandra papadie, udandu-si chipul auriu in lacrimile diminetii? O veverita rotind o nuca la piept, o mierla cantand la umbra unui brad argintiu? Un bujor arzand rosu in mijlocul unei pajisti de smaragd, un plop ce tine, pe umerii sai invizibili, de aer si soare si polen zburator, cerul albastru?
Eu asta fac: ma uit imprejur, si de-acolo v-aduc daruri. Nu-i lunga calatoria mea, dar e bogata. Uite, am pentru voi o ulcica de lut, doldora cu daruri: floricele albe, si galbene, si roz, si corole care nu exista pe lumea asta dar, va jur, trebuie ca cresc undeva, cata vreme eu le-am gasit! Pun intr-un bol din lemn o picatura de mare, o bucatica de lut, trei fire de nor, o farama de soare, un varf de ac de roua, doua aripi de libelula si o litra de buburuza, si din ele va fac voua podoabe. Veniti de luati!