Ce căuta neamţul în Bulgaria, asta a lămurit-o Istoria. Ce căuta americanul la Paris, asta a lămurit-o cinematografia. Dar ce căuta chinezul la Paris, asta o să v-o spun eu. Că ştiu!
Probabil că, luaţi repede, la întrebarea „ce caută un chinez în Paris”, voi aţi răspune „un loc în care să deschidă un nou restaurant chinezesc” (slavă Domnului, chinezii au, în Paris, mai multe restaurante decât au înşişi francezii!). Acest răspuns, din punctul meu de vedere, este fals.
Răspunsul corect este: chinezu` căuta un loc în care să moţăie liniştit. N-a găsit în Tuilleries, n-a găsit în Jardin du Luxembourg, nici în Luvru. Atunci, a luat frumuşel trenul, a făcut trei sferturi de ceas până la Versailles, a coborât, a mai stat un ceas la coada de bilete, într-un soare de-i lua foc şi pălăria din paie de orez, apoi a intrat în Palat şi s-a culcat. Somn liniştit, profund şi odihnitor, cum nici în cea mai tare pagodă din China n-a avut. Domle, fac francezii ăştia nişte bănci, să mori (de somn) de dragul lor, nu alta!
Bijuteriile Teodorei 