Strugurii iernii

27/11/2009 la 09:02 (Coliere)

Se iau patru boabe zdravene de struguri roze, dolofane ca nişte corcoduşe şi se ţin o noapte atârnate la grindă, într-un săculeţ alb parfumat cu busuioc. Dimineaţa, când strigătul cocoşului n-a răsărit din pliscul încă adormit, se tămâie săculeţul cu răşină de brad crescut pe stâncă stearpă, apoi se mută alături de hornul sobei, în pântecul căreia ard trei, dar nu mai mulţi!, steiuri de lemn alb de mesteacăn stropit cu o linguriţă de vin alb, din toamna asta.

Se ţine aşa două zile, întorcând mica punguţă când cu o faţă, când cu cealaltă, să guste din dogoarea sobei. În cea de-a patra zi, cum stă soarele să fugă sub linia tremurândă a orizontului, se spune un descântec, iar boabele sunt turtite cu grijă, trecând un făcăleţ nou pe deasupra lor, de treizeci de ori dus, de treizeci de ori întors.

Se încinge cu hotar negru şi se înşiră pe mărgean.