Cu desertul la purtator

În materie de decoraţiuni personale, bărbaţii zilelor noastre sunt destul de limitaţi. Pot purta ghiuluri, inele, cercei şi cam atât. Foarte puţine dintre pasiunile şi plăcerile lor transpar în obiectele cu care ei se împopoţonează. N-am văzut- şi probabil nici n-am să văd- bărbaţi cu sticle de bere sau de răchie atârnate la gât, cu imitaţie de menghină suspendată de lănţişor sau o cheie universală pe post de cataramă. Strămoşii lor erau ceva mai curajoşi, purtau la gât dinţii animalelor ucise, iar la pălărie, penele păsărilor cărora le rupseseră gâturile, dar vremurile bune au trecut de mult.

Noi, femeile, suntem mult mai curajoase. Funcţionăm ca suport mobil pentru aproape orice e pe lumea asta. Pălăriile noastre pot susţine imitaţii de fructe, flori, cuiburi de păsărele sau frunze. La gât purtăm vulpe, cu capul bălăngănind de-o parte a corpului nostru, iar labele şi coada, pe partea cealaltă. Bijuteriile noastre pot avea forma unei inimi, a unei frunze, a unui ou sau, chiar a zarului cu care bărbaţii joacă table. Cerceii pot fi cu struguri, cu buchete de flori, cu soare şi lună, sau pisoi adormiţi. Şi lista poate continua cu aproape toate produsele aflate în rafturile unui supermarket!

Ca să vedeţi că eu cred în ceea ce scriu, astăzi vă propun un şirag cu bucăţi de ruladă de ciocolată, bine pudrate cu praf fin şi aromat de cacao.