Violet pentru ziua de marţi

Domle, trebuie să recunosc, a trebuit să vină un Prostănac, pentru ca să-mi aduc aminte de o superbă culoare.
Când eram mică, eram îndrăgostită de violet. În urma peniţei rămânea o dâră violetă-arămie, cu reflexe metalice, care mă fascina. Cred că primul motiv serios care m-a făcut să scriu, acum nu mai ştiu câţi ani, a fost tocmai acesta: să văd umbra violetă a peniţei zburdând pe hârtie. Apoi, plăcerea de a roti uşor capacul călimarei şi de a privi înăuntru, la suprafaţa violetă a micului lac încarcerat în recipientul şcolar…

Am regăsit această culoare în superbii crocuşi, ce-şi deschid largile cupe tocmai în aceste zile primăvăratice.

Şi-am îndrăznit să o folosesc eu însămi, în acest şirag. Nu-mi rămâne decât să sper că sunt mai inspirată decât Mircică, tăntălăul clasei!

Anunțuri

4 comentarii

  1. Vania said,

    23/03/2010 la 07:54

    Nu-i aşa! Flacăra violet, dacă n-o stăpâneşti, poate face din oricine un tăntălău…

  2. 23/03/2010 la 08:02

    […] morală de netăgăduit); PAUL GABOR (cei ce caută să plutească); LEO (un actor destul de fad); TEODORA (violet pentru o zi de marţi); NOAPTE BUNĂ COPII (restul e […]

  3. 23/03/2010 la 16:59

    Să mai faci unul şi pentru Ţopăilă+Prostul clasei! 🙂


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: