Fluturi pentru florile voastre

Nu ştiu dacă aţi observat un lucru grav- că suntem în criză de fluturi- şi dacă, observându-l, aţi înţeles amploarea acestei tragedii.
Vreau să vă spun că, în prima parte a deceniului opt, când pesticidele erau folosite intensiv şi pe scară largă (la ţară, avioanele utilitare împrăştiau chimicale peste sate, pentru a stârpi ţânţarii şi alte insecte la fel de prietenoase), fluturii erau aproape la fel de numeroşi ca oamenii. Albi sau albaştri, galbeni sau pestriţi, hălăduiau zburdalnici de-a lungul uliţelor, solitari sau în stoluri agitate.

Acum, când chimizarea nu mai e politică globală, de stat, ci demers punctual, la voia celor ce şi-o pot permite, fluturii nu mai sunt. Abia de vezi câte unul, stingher, traversând o uliţă prăfuită.
Ceea ce e nu doar un lucru de neînţeles, ci şi o grozăvie.

Fiindcă nu se există copilărie frumoasă fără fluturi pe care să-i fugăreşti şi, de asemenea, fiindcă floarea fără fluture e cam ca văzduhul fără de nori.