Albastrul profund al iernii

Am scris ieri despre sobrietatea coloristică a iernii. Subliniam cele două culori, alb şi negru, de care se foloseşte pentru a-şi construi „discursul”. Şi nu uitam să precizez câteva notabile excepţii de la această regulă: verdele bradului sau galbenul salciei.
Iată dovada, excepţia care confirmă regula: albastrul ultramarin al unui lac îngheţat bocnă, galbenul de miere stinsă al crengilor de salcie, azuriul cerului senin.

Întârziaţi o clipă cu privirea asupra „semnăturilor” din gheaţa lacului: acele trasee şerpuitoare, acele curbe ce se-nchid în ele însele, acele bucle ce se destind, brusc, într-o linie continuându-şi dreaptă drumul. E ca şi cum o mână imensă s-ar fi semnat pe pielea lacului, cu un albastru mai închis decât albastrul gheţii.

Şi iată şi „replica” mea la splendoarea iernii: un mic cercel din albastru lucios, pe burta căruia se răsfaţă, binedispusă, o roză abia înflorită.

Anunțuri

10 comentarii

  1. Ada Rus said,

    03/02/2010 la 07:33

    Ai furat lacul şi l-ai pus în cercei… Frumos îţi şade! 🙂

    • Teodora said,

      03/02/2010 la 07:53

      Am cerut voie! Am acceptul de la natură (doar m-a furat mai deunăzi….cică se compensează) 🙂

  2. 03/02/2010 la 08:55

    […] Cu sadism, livrez această leapșă companionilor mei de bloggereală, care mă trag afară de picioare din existența mea care se petrece 90% între vis și trezvie și mă obligă să scriu. Respectiv, fetei din începutul blogrollului, serioasă, cinică și vai! atât de romantică, în fond, războinicei atât de tinere și de neînfricate încât mi se face frică să mă gândesc la felul în care evoluează, îndeobște, revoluționarii,  Novicelui și inițiatului – în același timp -, cu nume predestinat, scriitorului de strajă la debutul zilelor agresive,  delicatei și excelentei observatoare care pare să plutească la suprafața realului,  expertei în PA-uri inaccesibile și transparente precum boabele de cleștar și reginei Ținutului Mărgelelor vii. […]

  3. teonegura said,

    03/02/2010 la 11:47

    Cerceii tai sunt ca doi ochi de primavara, iesiti la suprafata din copca iernii ce nu se-ndupleca sa plece. Pe mine m-au vrajit…

    • Teodora said,

      03/02/2010 la 12:23

      Nu pot decât să mă bucur de efectul cerceilor mei asupra ta!

  4. cell61 said,

    03/02/2010 la 13:17

    Măi, dar ce seamănă cu semnătura mea, n-ai idee 😀

    Uită-te şi tu: Un C, un e, şi doi de l. Clar ca lumina zilei 🙂

    • Teodora said,

      03/02/2010 la 13:34

      Uf, știu că este clar ca lumina zilei! Problema este că tu vezi abia acum!:)

      • cell61 said,

        04/02/2010 la 07:19

        Ce ciudat, tot abia acum am văzut că nu a apărut răspunsul meu la ultimul tău comentariu pe blogul meu. Scuze, mii de scuze, nu ştiu cum s-a întâmplat. Am rescris ce am avut de spus (ca să te fac să revii pe blogul meu :P)

  5. hot_coffee said,

    03/02/2010 la 18:09

    Sunt frumoase pozele, sunt frumoase gandurile, sunt frumosi cerceii… 🙂
    Macar pe ei sa infloreasca „rozele” 😉

    • Teodora said,

      04/02/2010 la 07:42

      Sunt sigură că or să înflorească și acolo unde le este locul…acum vine primăvara cu explozie de flori!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: