Acesta este drumul meu. Poate că, uneori, e aidoma unui mărgean, alcătuit din episoade distincte precum mărgelele, întrerupte de pauze în care „firul” vieţii mele se-noadă. Poate că, uneori, urcă chinuit pe cocoaşa unui obstacol ieşit în cale, iar de cealaltă parte, se afundă temporar sub o mare de griji, precum acele bradului din imagine.
Alteori, poate, e o potecuţă nu mai largă de-un pas, şi curbă. Poate că atâta loc am găsit pe lumea asta, în acele zile, poate ani, ai vieţii mele. Strânsă între pereţi rugoşi şi înalţi, ce-mi juleau pielea la fiecare ezitare a pasului, înaintam nesmintită.
Poate că, în fiecare dintre aceste ipostaze, am fost singură- afară de Dumnezeu, nimeni altcineva însoţindu-mă.
Da, dar este drumul meu, îl ţin strâns şi merg pe el până la capăt. Poate că, fredonând uşor „My way” al lui Sinatra…
Bijuteriile Teodorei 
Simion Cristian said,
09/12/2009 la 09:12
Unde sunt facute pozele? Arata de vis!
Teodora said,
09/12/2009 la 09:21
Fotografiile sunt făcute pe Strada Sforii ( cea mai îngustă stradă din Europa), în Braşov.
Cristian Lisandru said,
09/12/2009 la 09:16
Un drum îngust… Important este să ducă acolo unde ne dorim…
Teodora said,
09/12/2009 la 09:23
Depinde doar de noi! 🙂
cell61 said,
09/12/2009 la 09:17
Deşi pare îngust, sper totuşi că uneori au avut loc şi cei care au dorit să te însoţească, cântând alături de tine „My way”.
Mă bucur să observ că e în urcare, e un semn bun…Urcuş lin, Teodora.
Teodora said,
09/12/2009 la 09:26
Au loc, lăţimea variază între 111 şi 135 cm…. 🙂 până acum a fost lin.