Ceaţa de pe pielea verzei

În zori, o ceaţă deasă, groasă şi palpabilă s-a întins peste tot lacul. Probabil, răsărită chiar din respiraţia lui caldă, condensată aproape instantaneu de răceala aerului de deasupra. Peisajul şi-a pierdut culorile, cu excepţia celor două de bază, albul şi negru, şi a progeniturii lor, griul. Copacii erau negri, păsările întunecate, sub oglinda albă şi uşor strălucitoare a lacului se ghiceau genuni negre şi înfricoşătoare, reci şi pline de diavoli colcăitori. Sfârşitul lumii, ce coincide cu începutul zilei?

IMG_4598r

Aş, da` de unde! O biată ceaţă călduţă şi umedă, ce lasă pe frunzele crude, crocante şi zemoase de varză proaspătă picuri răcoroşi de apă cristalină, pe care-ţi vine să-i strângi în căuş şi să-i bei, dimineaţa pe lingureaua goală! Atenţie, însă, vedeţi să nu înghiţiţi şi perlele mele! Cel puţin, nu înainte de a le plăti!

P_13.1

Anunțuri

2 comentarii

  1. 04/11/2009 la 19:02

    Iată o zână care face perle… Sau o fată care le găseşte… Mi-am imaginat eu că există asemenea fiinţe. Altfel, de unde s-ar ivi atâtea frumuseţi?…

  2. Teodora said,

    05/11/2009 la 07:24

    Multumesc frumos, eu sunt doar fata care le găsește (zâna îmi șoptește noaptea pe unde le „pierde” ca eu să le găsesc mai ușor).


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: