Melc, melc, codobelc…

Melc, melc…
melc la inaltime
Vă mai amintiţi poezia copilăriei noastre? Aceea în care-l conjuram pe melc să scoată coarne, iar dacă făcea asta îl răsplăteam cu un mic dejun atât de nepotrivit lui încât, dacă şi-ar fi putut permite, şi-ar fi scos cochilia şi ar fi dat cu ea de pământ, de supărare că e forţat să aibă aşa un regim?
E la-n_l_ime!
Hai să ne amintim: „melc, melc, codobelc/ Scoate coarne de berbec/ că te duc la baltă/ să bei apă caldă/ şi te duc la Dunăre/să bei apă tulbure/ Şi te sui pe un buştean/Să mănânci leuştean…”. Să fim sinceri: cine s-ar da de ceasul morţii să scoată coarne, ştiind că răsplata pentru aşa ceva e o gură de leuştean, urmată de un ţoi de apă tulbure şi caldă? Nici măcar melcii nu pot fi aşa de perverşi…
bijuterie melc
melc_crop

Nu, dimpotrivă, melcii sunt suflete sensibile, delicate, şi nu cunosc casă mai frumoasă decât scheletul spiralat pe care-l poartă ei în spinare.
Să-l cinstim cum se cuvine, purtându-i imaginea atârnată de lobul urechii.
Cică aduce noroc!

Anunțuri

2 comentarii

  1. ina said,

    14/07/2009 la 16:56

    SUNT MINUNATE PIESELE EXPUSE DE TINE!!!!!!!!!!!!!!!!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: