Margarete albe

Un călător cu multe opinci rupte prin preumblările lui nesfârşite mi-a spus, odată, despre un ţinut fermecat, în care viile fac întâi de toate floricele albe, precum ochiul-boului, şi abia apoi scot la iveală frunzuliţe, ciorchini şi cârcei.Ca şi cum ar porni anul cu o sărbătoare, în care vor să fie bine gătite, în straie albe, şi mai pe urmă se pun, harnice, pe treabă.Într-una dintre seri, când soarele aluneca leneş sub linia îndoită a orizontului burtos, am pornit-o agale pe acel drum, singură aflându-mă.

drum

florialbe

Am ajuns dimineaţa, când roua de-abia ce se ridica, răcoroasă, de pe pielea Lumii.
Podgoria mi s-a întins la picioare, fermecată.
M-am uitat îndelung la viţele pleznind de sevă, mi-am întipărit florile cele albe pe retină şi am pornit-o înapoi-, fără să fi mişcat, măcar, o frunză.
Pe drum am dat bineţe şi unui ochi-alb-de-bou, de-abia deschizând pleoapa în dimineaţa răcoroasă de primăvară.

margareta

Spre seară terminasem, deja, prima pereche de cercei albi. Întocmai celor pe care-i văzusem în via vrăjită sau, ştiu eu?, în vis.

florialbe_crop

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: