Darul Craiesei Livezilor

img_5344r21Intr-o noapte adâncă, când somnul greu se lăsase pe pleoapele tuturor celor vremelnici, la ceasul când şi cocoşului i-ar veni greu să jure că lumea există, o nălucă blândă şi strălucitoare mi-a colindat grădina.
drum-bunr
Crăiasa Livezilor, Zâna tuturor ce trebuie să ascundă dulci poame sub des şi verde frunziş, îşi cerceta supuşii. Pe-ndelete, cu răbdarea şi migala ei din alte lumi, citea fiecăruia din răbojul anului vechi, lucruri drepte, lipsite de strâmbătate. Care nu şi-a ţinut florile cumsecade, în calea auriilor albine, care şi le-a pierdut înainte de ceasul rodirii, dintr-o vinovată nebăgare de seamă, cine nu le-a pitit la vreme, ferindu-le din calea colţoaselor brume ori, şi mai grav, cine dintre prea-plecaţii copaci nici măcar nu s-a învrednicit să ivească muguri.
Mai toţi au fost găsiţi cu păcat, afară de prea-măritul păr, despre hărnicia căruia chiar şi rotundul soare, prin misiţii lui, a depus mărturie: în fructele lui zemoase şi aromate şi-a găsit adesea sălaş pentru visătoarele raze de toamnă.
Şi-atunci, fericindu-l cu ăl mai zeiesc zâmbet, Crăiasa a luat o creangă înverzită, l-a atins pe creştet şi umeri, ridicându-l la rang de Mare Cavaler al Grădinilor Vrăjite.
img_5344r
Apoi, cu o drăgălăşenie ce-ar fi muiat şi inima Încruntatei Ierni, şi-a scos albaştrii cercei şi i-a atârnat de crenguţe, cam acolo unde, dacă mă-ntrebaţi peste vreo patru, cinci împlinite luni, vă voi spune că atârnă mândre poame.
img_5340r12

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: